|
english |
|
Concept | Organizatori | Artisti Proiectul Periferic - un nou inceput Privind retrospectiv la aproape 5 ani de la prima editie si incercand sa fac o analiza cat mai lucida a festivalului "Periferic", pot afirma ca aparitia si dezvoltarea acestuia la Iasi are, pentru cei implicati in organizarea lui, o valoare "terapeutica" impotriva provincialismului. Proiectul "Periferic" este utopic in masura in care el doreste sa "reproduca" proiecte ale metropolei si sa se legitimeze in cadrul sistemului global de validare si ierarhizare a artei contemporane. In acelasi timp el este realist in masura in care dinamizeaza viata artistica locala conectand-o la circuitul deschis al ideilor si incearca sa realizeze o infrastructura artistica independenta care sa asigure comunicarea cu un public ce trebuie format si informat apoi cu consecventa. Exista doua categorii de premise care au facut posibila aparitia "Periferic"-ului la Iasi. Prima ar tine de contextul istoric si cultural local, iar a doua de situatia artelor vizuale romanesti din prima jumatate a anilor '90. Voi incerca sa le analizez pe fiecare separat, mentionand ca aspectele istorice sunt adresate, in special, cititorilor straini. Privind spre trecut Cu o populatie de aproape 400.000 de locuitori, orasul Iasi este vechea capitala a regiunii istorice romanesti Moldova, a carei parte estica o constituie Republica Moldova(1), descendenta din fosta Uniune Sovietica. La mijlocul secolului al XIX-lea, elitele iesene au jucat un rol esential in formarea statului roman modern prin unirea principatelor Moldova si Valahia in 1859, precum si in obtinerea independentei Romaniei de sub suzeranitatea Imperiului Otoman in 1877. Aceleasi elite au fost si actorii principali ai scenei culturale romanesti, preponderent literare, din aceeasi perioada. Dupa aceste momente istorice, pe masura ce Bucurestiul, noua capitala a Romaniei, creste tot mai mult in importanta economica, politica si culturala, orasul Iasi pierde startul dezvoltarii industriale si implicit al modernizarii, se marginalizeaza si este supus unei continue "hemoragii" de valori catre capitala care aloca resursele si oportunitatile. Tinand cond de aceste date istorice, coloborate cu mostenirea a 50 de ani de comunism, situatia culturii iesene in primii ani de dupa caderea comunismului putea fi caracterizata prin traditionalism academic, izolare si paseism. Privit dintr-un alt unghi, Iasul ramane un important centru al ortodoxiei romanesti care primeste o data pe an aproape un milion de pelerini cu ocazia sarbatorii Sfintei Parascheva si o lege nescrisa face ca Mitropolitul Moldovei de la Iasi sa fie cel desemnat a deveni Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Existenta unor straturi de cultura si istorie ma indreptateste sa afirm ca acest oras, care este al doilea centru universitar al Romaniei, are un important potential cultural ce, din pacate, este insuficient folosit . De felul in care tanara generatie de intelectuali va sti sa gestioneze raportul dintre identitatea locala si ideile noi ale lumii deschise, prin adoptarea formelor de expresie contemporana (in cazul Periferic-ului sa spunem folosirea "englezei artelor vizuale"), va depinde, in cele din urma, contextul cultural local creat. Toate sunt bune si frumoase in lumea ideilor, dar mai avem nevoie si de bani..... Despre ei, promit sa vorbesc putin mai tarziu. Cateva expozitii de la mijlocul anilor '90 ca au influentat scena romaneasca de arta contemporana si cred ca au fost o premisa importanta in aparitia 'Periferic"-ului. Expozitia "Ex Oriente Lux" a Centrului Soros pentru Arta Contemporana , organizata in noiembrie 1993 in Bucuresti, a fost primul eveniment video si din pacate ultimul de o asemenea amploare din Romania. Curatorul Calin Dan a reusit, impreuna cu trei consultanti straini (Keiko Sei, Geert Lovink si Egon Bunne), sa mobilizeze interesul si resursele creative ale celor mai importanti artisti romani contemporani ai momentului catre arta electronica. La trei ani de la "revolutia romana in direct", artistii romani vorbeau in instalatiile lor video despre mitologiile lor personale memorate pe banda video, despre puterea imensa a mass-mediei de a manipula. Simptomatic pentru contextul cultural romanesc post-comunist, expozitia si simpozionul organizat cu acest prilej si la care au participat nume importante din zona criticii artelor media (Woody Wasulka, Margaret Morse, Kathy Rae Huffman), au avut loc in localul dezafectat al salii Dalles, pana nu demult "perla spatiilor expozitionale romanesti". Din intunericul spatiului expozitional razbateau catre vizitatori ecranele video cu puterea lor miraculoasa de a ne arata altceva decat ceea ce vedeam in emisiunile televiziunii nationale, atunci ca si acum aservita puterii politice. Un an mai tarziu, Centrului Soros pentru Arta Contemporana, a organizat la Muzeul }aranului Roman expozitia "010101.... ". Acelasi curator, Calin Dan, a testat capacitatea artistilor participanti de a-si lasa o "urma" in medii sociale marginale sau atipice pentru zona artelor vizuale. Intreaga documentatie a proiectelor artistice a fost prelucrata intr-o aplicatie multimedia ce putea fi vizionata pe mai multe computere instalate ingenios sub forma unui templu circular cu coloane de lemn. Alaturi de acesta, in expozitie, mai erau proiectii dia si unele obiecte cu valoare simbolica in cadrul proiectelor artistice. Calin Dan scria in catalog ca in acea expozitie conta: " a) incercarea unei noi abordari a mediului social, b) abolirea distantei fizice dintre artist ca individ si audienta sa, conceputa anterior ca o abstractie, c) realizarea unui alt limbaj in comunicarea dintre artist si public; d) punerea in evidenta a potentialului de care dispune lumea artistica pentru a da o mai buna utilitate lumii electronice - aflata in pericolul de a fi controlata de structuri politice si economice" . "01010101..." a fost prima expozitie de arta multimedia din Romania si, alaturi de "Ex Oriente Lux", a avut o influenta esentiala asupra tinerei generatii de artisti, din care faceam si eu parte, de a folosi in proiecte artistice fotografia, camera video si computerul. La Arad, in expozitiile sale, criticul de arta Judit Angel a pus in discutie relatia conceptuala dintre obiectul (proiectul) artistic si spatiu (context), precum si noile tipuri de semnificatii vizuale si ideatice care o presupune aceasta "corespondenta biunivoca". In catalogul expozitiei Inter(n) din 1995, care a constat in interventii artistice in spatii publice, Judit Angel vedea orasul "ca pe o retea vizuala sau textuala" iar traseele acestuia ca pe"traseele circulatiei limbajului". Actul interventiei artistice era mai degraba "o intercalare, un gest transgresiv, care taie de-a curmezisul legaturile retelei pentru a le reinoda altfel sau pentru a propune privitorilor alternativa unor combinatii diferite". Dupa ce artistii-nomazi au "cucerit" orasul, un an mai tarziu ei au fost invitati sa regandeasca relatia lor cu muzeul de arta in cadrul expozitiei "Complexul muzeal"(2). Abordarea conceptuala si profesionalismul manifestat in gestionarea unei manifestari de arta contemporana au fost un imbold si un model pentru expozitiile organizate de noi mai tarziu la Iasi. Performance art a fost genul artistic ales pentru primele doua editii ale "Periferic"-ului, pentru ca se "consuma la timpul prezent" si pentru ca inca este "marginal" si "ieftin" pentru artistul roman. O alta explicatie pentru "proliferarea" performance artei in anii '90 este data de necesitatea artistilor de a raspunde la schimbarile profunde si rapide politice si sociale din Romania post-comunista. Ileana Pintilie, organizatoarea festivalului de performance Zona de la Timisoara scria in catalogul "Zona 3" ca inainte de 1989 "in contextul artei romanesti, deosebit marcat de o lunga dictatura politica personala, performance art a insemnat pentru cativa artisti o forma de evaziune prin care s-au putut sustrage presiunii de natura ideologica". Dupa caderea comunismului, "performance art a devenit si o alternativa la genurile traditionale si un mijloc de a comunica mai direct cu publicul". Festivalul "Periferic" la sfarsit de ciclu In decursul a 5 editii, am invitat majoritatea artistilor romani consacrati, care au expus alaturi de studenti selectati in urma unor concursuri de proiecte. In ceea ce priveste contactul cu artistii si curatorii straini, cu toate ca acestia au fost tot mai prezenti, in ultimele doua editii avand expozitii compacte ("Girls Show" - artiste din Cehia, curator Radek Vana ; "Interferente" - artisti francezi din regiunea Marne, curator: Matei Bejenaru), ramane in continuare dificil sa faci si sa intretii legaturi cu institutii profesioniste din strainatate (galerii, muzee, centre de arta, publicatii...). Desigur, la "Periferic" nu au participat marile nume vehiculate in sistemul international al artei contemporane, pentru ca nu a fost posibil inca un "plug-in" cu acestea sau cu institutiile care ii reprezinta, insa este interesant ca artistii straini, unii in crestere("emerging artists") sau altii care si-au asumat conditia de a nu intra in sistem, au venit cu o alta experienta si viziune. Asa cum scriam intr-un catalog anterior, "cu cat societatea romanesca va avea o radiografie mai apropiata de cea a unei tari moderne, cu atat interesul international (inclusiv cultural) va fi mai ridicat iar oportunitatile vor creste". Un alt factor important in realizarea acestui "plug-in" este dezvoltarea unei infrastructuri independente in Romania (galerii, fundatii, centre de arta,...), proces inceput in ultimul timp. Consider ca dezvoltarea cantitativa a "Periferic"-ului (mai multi artisti, mai multe spatii de expunere,...) a fost o strategie asumata, care a dus avantaje si dezavantaje. La fel cum pentru lansarea unui nou satelit si plasarea lui pe orbita cere un mare consum de energie, la fel s-a intamplat si cu festivalul nostru. Pentru a-l face vizibil mai ales in context local, trebuiau vazute cat mai multe lucrari diferite, noutatea lor fiind la fel de importanta ca si valoarea lor artistica. Castigul cel mai mare este impunerea spatiului Baii Turcesti din Iasi prin organizarea in cadrul festivalului a mai multor expozitii site-specific ("Abur", "Uscat-Umed" si "Istorii"). Monumentalitatea, planul arhitectural, picturalitatea spatiilor interioare fac din Baia Turceasca un spatiu excelent pentru un viitor Centru de Arta Contemporana, pentru care trebuie sa ne "luptam" cu oficialitatile locale pentru a obtine acest lucru. Pana acum, festivalul "Periferic" a fost finantat in majoritate cu bani din afara Iasului ( CIAC Bucuresti, Pro Helvetia, Ministerul Culturii, Ambasada Olandei) si sunt perfect constient ca, pe termen mediu, avem sanse de a-l continua doar daca vom implica finantari locale. Din pacate, zona Moldovei si orasul Iasi sunt regiunea cel mai putin dezvoltata economic din Romania, deci resursele si oportunitatile locale sunt foarte limitate si accederea la ele presupune un "lobby" foarte atent la nivelul politicienilor si oamenilor de afaceri locali, pentru care arta contemporana este prea marginala pentru a le trezi interesul. Cu toate acestea, "Periferic"-ul, prin dimensiunea sa internationala, are atu-ul de a atrage atentia asupra orasului Iasi, inclusiv sub aspectul turistic sau al investitiilor straine. Acum, dupa ce am reusit "sa punem satelitul pe orbita" pot concluziona ca dupa ce si-a castigat un loc in contextul romanesc, prin impunerea artei contemporane intr-un mediu local traditionalist dar cu potential cultural, dupa ce a format un public interesat si a creat o coeziune intre artistii vizuali locali si tinerii scriitori si filosofi, strategia de dezvoltare a "Periferic"-ului trebuie sa se orienteze catre gestionarea identitatii locale in ideea castigarii vizibilitatii sale internationale. Acesta a fost si motivul pentru care editia a 5-a festivalului s-a transformat in prima editie a Bienalei Internationala de Arta Contemporana "Periferic". Jucatori locali - jucatori globali De aproape un an de zile, o data pe luna, duminica imi fac cumparaturile cu familia la un mare "shopping- mall" situat la marginea Iasului. De fiecare data, imi face placere sa privesc concetatenii mei (tot mai multi, in ciuda relativei saracii) cum isi aleg marfurile, cum se minuneaza in fata display-urilor niciodata ramase goale, descoperind si ei placerea "shopping"-ului. Din momentul in care intri, un senzor cu celula fotoelectrica comanda special pentru tine deschiderea automata a usilor, pseudo-porti ale raiului, simtind un straniu surogat de emotie mistica, care iti este subconstient amplificata in fata "standurilor-altar". Ciocolatele care le cumparam din Belgia pentru fetita mea cu cativa ani in urma, au "migrat" pana in magazinele din Iasi, rapindu-mi placerea de a face cadouri cu aceste delicatese. Oare nu cumva aceste marfuri, alaturi de filme, emisiuni TV, mode si modele, sunt "martorii" unei lumi materiale globale care isi sustine propria cultura? Ce fel de identitate isi pot pastra culturile traditionale, folclorice, insuficient modernizate? Filosoful Aurel Codoban scria in cartea "Postmodernismul - deschideri filosofice"(3) ca "sub semnul comunicarii fara limite, al traductibilitatii totale, cultura postmoderna se globalizeaza. In raport cu colonizarea si misionarismul modernitatii, s-a vazut in aceasta globalizare forma recuperatoare, de interpretare si traducere, a asimilarii si comunicarii interculturale." Analiza sistemului international al artei, ca parte a infrastructurii culturii contemporane, precum si a principalilor sai actori, artistii, a fost tema principala a Bienalei "Periferic" din 2001, al carei titlu a fost "Jucatori locali - jucatori globali". Bazele ideologice si conditiile productiei artistice, aspecte ale reprezentarilor multiculturale, competitia pentru castigarea vizibilitatii internationale, mecanismele alocarii resurselor, construirea identitatii culturale locale in contextul procesului de globalizare, au fost idei dezbatute la simpozionul organizat la Centrul Cultural Francez si la care au participat, sub moderarea Magdei Carneci, artisti, critici, filosofi, sociologi romani si straini. In workshop-ul tinut la Centrul Goethe din Iasi, Calin Dan a prezentat studentilor cateva website-uri si unele idei privind arta electronica, iar la Centrul Francez Cécile le Talec a aratat diferite proiecte personale ce implicau sunetul in arta video. De asemenea, in cadrul aceluiasi workshop, s-au analizat filme video cu tema istorica realizate de artistul olandez Ron Sluik. Pe langa de-acum obisnuita sesiune de performance de la Centrul Cultural Francez, Bienala a mai gazduit si doua expozitii de arta contemporana. Prima, intitulata "Istorii", a fost organizata in Baia Turceasca si a colectat istorii personale povestite de artisti in filme si instalatii video, interventii site-specific si performance-uri. Conceptul a impus si caracteristica narativa a majoritatii lucrarilor, in care dominau mitologiile personale. In expozitia "Istorii", ecranele video sau de proiectie si intunericul au fost solutia prin care s-a putut domina artistic spatiul puternic si seducator al Baii Turcesti. Relatia cu arhitectura a fost importanta in toate expozitiile temporare (nu mai lungi de 3 zile) organizate aici. Conform criticului Germano Celant(4), "exista o tendinta de a sublinia caracterul efemer al unui eveniment artistic, negand functiunile artei si ale arhitecturii. Aceasta atitudine incurajeaza o cultura care prospera pe "display", intr-un proces lipsit de un sfarsit sau de un scop de dincolo de sine". Cred ca majoritatea proiectelor din Baia Turceasca, au fost vizual si ideatic relationate la acest spatiu. "Periferic"-ul din 2001, ca proiect ce a incercat sa forteze limitele de acceptare ale locului, a atins maximul dezvoltarii cantitative pe orizontala, numarul mare de artisti - de la tineri studenti pana la "jucatori globali" - si bugetul redus facand ca lucrarile sa fie realizate cu materiale putine. In editiile viitoare, numarul invitatilor va fi mai mic, insa speram sa putem oferi posibilitati mult mai mari de a-si realiza proiectele ( vizite preliminare de documentare, buget de materiale mai mare, asistenti de lucrare,...). Si echipa de organizare din cadrul Asociatiei "Vector" a castigat indeajunsa experienta pentru ca la urmatoarea editie din 2003, masinaria organizatorica sa fie competitiva intr-un context profesionist. Privind spre viitor Note: |
|