 |
|
english |
|
Concept | Organizatori | Artisti INTRE CENTRU SI PERIFERIE In cazul romanesc, este vorba de “racordarea culturala” la lumea civilizata contemporana a unei societati post-comuniste izolate si sarace, aflate în continua criza de identitate, insuficient urbanizate si tehnologizate. Particularitatile locale si nationale tin mai mult de confruntarea cu mentalitatile izolationiste si conservatoare decat de încercarea de a intra în “trend-ul globalist” al discursului artistic si managerial cultural. Interesul pentru artistii romani contemporani este direct proportional cu interesul pentru Romania. Pare mai greu de acceptat faptul ca vizibilitatea artistilor romani sa fie influentata de rata anuala a inflatiei (ca indicator al performantelor economice), nivelul investitiilor straine, cantitatea de IT (computere si soft) pe cap de locuitor, kilometrii de autostrazi construiti într-un an, numarul de posturi telefonice fixe si mobile, calitatea serviciilor, numarul anual de turisti straini ce viziteaza tara, ponderea clasei de mijloc în societate, gradul de autonomie locala, gradul de coruptie si al separatiei puterilor în stat. Desigur, am dat o enumerare subiectiva de indicatori obiectivi. Însa cu cat valorile lor vor fi mai apropiate de cele europene, cu atat societatea romaneasca va avea o radiografie mai apropiata de cea a unei tari moderne si interesul international (nu numai cultural) va fi mai ridicat, oportunitatile vor creste, iar din punctul nostru de vedere timpul mediu de sedere în tara al curatorilor si managerilor internationali nu va mai fi doar 24-48 de ore petrecute în special la Bucuresti (Robert Fleck, unul din curatorii expozitiei Manifesta 2, spunea într-un interviu1 ca în multe tari din periferie scena artistica este foarte limitata si totul se întampla doar în capitala unde intr-o cafenea, de exemplu, artistii se întalnesc tot timpul). Asa cum am mai scris si cu o alta ocazie, cred ca dezvoltarea unei infrastructuri (institutii, galerii, publicatii, fundatii…) care sa promoveze arta contemporana în Romania va fi un rezultat firesc al maturizarii (normalizarii) societatii romanesti si va duce atat la “sincronizarea” discursurilor artistice locale cu cele internationale cat si la eficientizarea alocarii resurselor într-o tara care pe termen mediu va ramane saraca. Asemenea institutiilor din Chicago enumerate la început care sunt patronate de organizatii private si îsi desfasoara activitatile din fonduri proprii sau provenite de la fundatii, persoane particulare si proiecte publice de finantare, evenimentele importante de arta contemporana din ultimii ani din Romania au fost rezultatul unor initiative private (fundatii, organizatii…)2, exceptie facand Directia de arte vizuale din Ministerul Culturii care a dat o noua dimensiune3 participarii romanesti la Bienala de la Venetia. De asemenea, unele muzee4 de arta din Romania au “acceptat” în spatiile lor expozitii de arta contemporana, fara o implicare financiara sau logistica semnificativa. Asa cum orice schimbare de la un sistem de referinta la altul presupune un regim tranzitoriu în care parametrii de stare ai sistemului au oscilatii de amplitudini mari si incontrolabile, la fel si tranzitia societatii romanesti de la un regim politic si economic catre un altul este un fenomen de durata si plin de sincope, influentat de nivelul de referinta initial si de felul în care s-a pornit procesul (domeniul cultural este un fin seismograf al acestor transformari). Cred ca a doua jumatate a anilor ’90 a dus la o maturizare a discursurilor artistice si manageriale5 din zona artei contemporane si, daca artistii, curatorii si organizatorii îsi vor continua cu luciditate si coerenta proiectele, vom realiza si “up-grade”-ul privind interesul international asupra contextului romanesc. 2. Folosind cursa TAROM Iasi-Bucuresti vei constata cu surprindere ca te îndrepti mai întai catre nord pentru a face o escala la Suceava. Principiul rentabilitatii economice ne spune cu raceala ca numarul pasagerilor care circula de la Iasi la Bucuresti cu avionul este prea mic pentru a se asigura cursa directa. Dar, de fapt, cine ar putea fi potentialii calatori? Datorita pretului ridicat al biletului, acestia sunt, în primul rand, oamenii de afaceri, caci de un flux constant de turisti straini nu poate fi vorba. Lipsa oamenilor de afaceri care calatoresc la (de la) Iasi, ma face sa cred ca si climatul economic local nu este unul favorabil, fapt care contribuie esential la izolarea Iasului, inclusiv pe taram cultural. Acolo unde economia prospera, oamenii sunt dinamici, îsi coordoneaza actiunile dupa proiecte rationale, schimba si accepta idei cu care nu totdeauna sunt de acord, circula, cultiva diferentele, îsi construiesc o societate civila care sa le apere interesele, produc si consuma bunuri simbolice (culturale) care reflecta o lume deschisa bazata pe libertate si individualism. Izolarea si slaba dezvoltare economica a orasului Iasi au influentat si contextul cultural, dominat de traditionalism si paseism pagubos. Înnoirea la care asistam în ultimii ani nu s-a facut în cadrul monumentalelor institutii culturale construite acum un veac, ci prin tinerii intelectuali cu deschidere europeana, care, desi nu au putere economica sau politica si nu detin pozitii puternice în sistem, au dinamizat viata culturala si au castigat confruntarea mediatica cu conservatorii. În acest sens, cel mai important cotidian local (“Monitorul” - acum cu o retea nationala) si periodicul cultural cel mai prestigios (“Timpul”) au gazduit în paginile lor dezbaterile initiate de tinerii scriitori si artisti ieseni. Festivalul “Periferic” si cele cateva expozitii organizate la Iasi în ultimii ani, au conturat un grup de tineri artisti vizuali care sunt interesati sa faca si sa gandeasca arta contemporana. Desi preocuparile lor sunt diferite (de la mitologiile personale, la critica sociala si politica), ceea ce îi uneste este dorinta de a depasi complexele provinciale ale spatiului în care traiesc si au înteles ca acest lucru se poate realiza prin organizare. Aflata în curs de legalizare, fundatia “Vector” are ca scopuri principale promovarea acestor artisti ieseni, fondarea în spatiul Baii Turcesti din Iasi a unui centru de arta contemporana si, desigur, asigurarea continuitatii Periferic-ului. Cred ca dupa patru editii festivalul si-a atins scopul politic de impunere a artei contemporane într-un context fara traditie în domeniu, ramanand ca pe viitor manifestarea sa castige mai mult în calitate si vizibilitate. In acest sens, poate se va transforma în Bienala “Periferic”, organizata la extremitatea estica a viitoarei Europe unite. Note:
|
|